Constanta. 11 februarie 2013 Oficiul postal nr. X.
Un diriginte de posta provinciala
si mica, plictisit, respirand greu din cauza kilogramelor in plus pe care le
cara de prea mult timp dupa el si care au deformat scaunul sau “directorial”.
Citeste, semneaza, citeste,
repartizeaza, semneaza si se mai uita din cand in cand la ceas in speranta ca
va indica ora sfarsitului de program.
Deodata ceva il face sa i se
incrunte privirea deasupra ochelarilor de citit nestersi de prea mult timp.
“Pfuai! Reclamatie!Si nu de
oriunde. De la Capitala.”
“Stimate domnule diriginte…. Va
facem cunoscut pe aceasta cale ca beneficiarul unui abonament al publicatiei pe
care cu cinste o conducem si o aducem la lumina ochilor cititorilor nostri, nu
primeste numerele publicatiei. Redam adrisantul si locatia unde nu se regaseste
publicatia. Reclamam serviciul defectuos al Companiei Nationale -in speta Oficiul Postal pe care cu onoare il
conduceti si va rugam sa dispuneti in consecinta si sa ne comunicati modalitatea de rezolvare a
incidentului sezizat…..Cu stima, conducerea publicatiei. Data.semnatura”
Nervos. Pune o mana pe receptor,
formeaza un interior scurt si isi sterge ochelarii cu cealalta mana. “Cine este
factorul postal pentru zona 2 a oficiului nostru? Sa vina la mine urgent!”
Timid, doamna postarita ciocane
la usa
sefului. Isi mai aseaza un pliu la fusta si isi trece mana prin par ca un ultim retus. Intra temator. Se aseaza pe scaunul din fata sefului. Citeste reclamatia tinand-o cu
mainile din ce in ce mai tremurande si umede de la emotie si neliniste.
In zona ei de acoperire pentru
distribuirea corespondentei are un singur abonat al publicatiei respective.
Stie cum il cheama si a mai servit chiar si cafea uneori acolo. Isi stie cam
toti destinatarii pe nume. Stie daca au sau nu copii, daca sunt sau nu vaduvi,
daca sunt sau nu pensionari ori someri, daca au sau nu animale de companie…
daca fac sau nu o cafea pe gustul ei. Isi aminteste exact ca ieri a dus-o
personal, pe ea, pe publicatie la destinatar. I s-a parut un pic ciudat ca erau
mai multe pachete, insa a crezut ca e un supliment. Nu a mai citit ce scria pe
biletelul cu adresa din interiorul foliei protectoare in care era impachetata
publicatia.
Dar surpriza! In zona ei aparuse
un al doilea abonat, iar publicatia avea un nume in plus. Nu a fost atenta si
va fi penalizata pentru neatentie. I se facuse reclamatie de la Bucuresti!
Asta o putea costa avertisment,
reducerea remuneratiei si in cazuri mai grave chiar concedierea.
*
Constanta.Apartament de bloc.
Etajul patru/patru. O doamna vorbeste la telefonul mobil cu fiica ei.
“Nu, nu am primit-o. Trebuia si
saptamana trecuta sa o primesc? Or fi luat-o copii needucati de la cutia
postala. Ce lume! Sa furi corespondenta vecinilor de bloc! Asta este!Asta e
lumea in care traim! Unde o sa ajungem?”
*
Birou de multinationala. Sediul
central. Bucuresti. O tanara redacteaza un e-mail.
“Va informez cu acest prilej ca
publicatia a carei contravaloare am achitat-o prin ordin de plata, nu este
receptionata de catre destinatar. Rog a se identifica problemele in vederea rezolvarii situatiei. Cu stima!”
Primeste raspunsul a doua zi in
acelasi ton politicos:
“Va informam ca am reclamat CN
Postei sesizarea. Intre timp vom comunica de la sediul redactiei numerele
editate pana in prezent catre destinatar. Va multumim”
Raspunde:
“Multumesc pentru promptitudine.
Sper sa se remedieze deficientele si sa reinnoiesc abonamentul la finalul
perioadei deja contractate. Va multumesc”
*
Constanta. Acelasi apartament 4/4. Doamna
postarita suna la usa.
Isi cere scuze. Raspunde doamna care vorbise cu fiica ei in urma cu o zi. Fiica
ei, cea care transmisese e-mailul de la compania multinationala.
Doamna postarita explica
precipitat situatia. Mai cere odata scuze pentru eroarea de a distribui
publicatia altei persoane, singurei persoane abonate din zona ei la publicatia
respectiva. Incepe sa planga de emotie si roaga doamna destinatar sa o ierte. O
roaga sa intervina la fiica ei de la Bucuresti si sa retraga reclamatia. Ca are
si ea o familie, si nu mai are prea multi ani pana la pensie, ca are un venit
mic dar sigur pana la urma si mai greseste omul, ca e om si a adus pana si
revistele furnizate eronat. Le-a cerut de la celalalt abonat, care usor mirat
ca le primise, le-a restituit, e drept despachetate dar intacte. Promite ca nu
va mai face greseala. Ca acum stie ca are doi abonati ai aceleiasi publicatii,
care de fapt acum a inteles si ea – erau doua publicatii diferite cu nume atat
de asemenatoare si apartinand aceluiasi trust de presa, dar cine le mai stie
numele cand sunt atatea!Si apoi, cum sa se gandeasca, primul abonat al
publicatiei X era femeie, asa ca i s-a parut normal sa primeasca si
“suplimentul” publicatiei – “X- pentru femei”. Se inselase amarnic.
Doamana destinatar multumeste,
primeste revistele, si incearca sa o linisteasca pe doamna postarita.
*
“Deci le-ai primit? Toate
numerele? Erau desfacute? Scrie numele tau pe ele?Incredibil!
Nu am facut eu reclamatie mama!
Cei de la revista. Le-am dat eu e-mail. Asa au spus? Ca au primit sesizare de
la Bucuresti? Si? Plangea? Biata femeie? Pai de ce nu era si ea atenta? Nu
trebuia decat sa citeasca destinatarul.Asta e treaba dumneaei pana la urma.
Asta face un factor postal: citeste, sorteaza, comunica corespondenta
destinatarilor din aria sa. In regula, incerc sa “retrag” sesizarea sa le spun
ca s-a rezolvat. Atentie insa: vei mai primi de saptamana viitoare inca una.
Te-am mai abonat la o revista. Alt trust.Sa ne intelegem. Daca nu, alta
reclamatie!”
*
Cam
asa imi imaginez sa se fi petrecut lucrurile cu o publicatie saptamanala, la
care am abonat-o pe mama din biroul meu de multinationala. Dorinta mea de a-i
face o bucurie de o zi pe saptamana, devenita o drama pentru unii si poate o
poveste usor amuzanta pentru altii.
Iata cum o intentie buna pana la
urma a produs neplaceri unor persoane -cel putin doua, daca nu si mai multe.
Caci, atunci cand primesti o
reclamatie tocmai de la Bucuresti, nu e de joaca. E de la capitala si cu astia
din capitala nu te joci… ca una doua ti-au facut reclamatie si ti se taie din
salariu.
