Pictez...

O coala alba, mare si groasa. Vid. Cu mana plina de nesiguranta pictez. Albul imens al foii ma inspaimanta precum zapada pustietatii unui inalt platou muntos. Am uitat sa tin pensula in mana franta candva. Am uitat sa directionez gandurile si sa conectez mintea ochii si mana intr-un dans artistic potrivit.
Diafane si reci imi sunt pastelurile.
Ascult si diluez pagina din fata mea, de parca as incerca sa diluez toate trairile ce ma chinuie. Nu mai vad. Lentilele umede imi obtureaza imaginea. Nu mai simt. Frigul mi-a inghetat simturile. Nu mai aud... decat suspinele lunecate ale pensulei murdarita de culori neclare... si viorile pe care aproape ca le-am uitat... Viorile din alt ev cu care mi-am alinat candva, in alta etapa coloristica alte framantari.
Am incercat! Dar poate nu am incercat indeajuns sau nu am avut suficienta inspiratie sa o umplu cu cele mai frumoase culori. Poate nu am stiut sa o colorez mereu si sa potrivesc culorile cu trairile, muzica cu emotiile. Sau poate, pur si simplu nu am avut suficienta sclipire sau sansa.