Am dansat la nunta...

Acum mai bine de un deceniu intalneam un zambet larg pe chip de baiat.
Era vara. In piata aceea din jurul statuii inalte cu nas prelung de poet latin antic mangaiata de o briza marina de august. A lipsit poezia dar a existat umor.
Nu mi-ar fi trecut o secunda prin cap atunci cate se vor fi intamplat acum pentru ca i-am zambit si eu la randu-mi.
Acum cateva zile ne zambeam iar... ma bucuram pentru el si ea... la brat cu iubirea.
Luna se inalta mandra peste zambetul meu intr-o poza.
Am dansat si am petrecut.
Plina de amintiri din anotimpuri pe viori vivaldiene fu noaptea aceea instelata de septembrie cu arome de conifere si munti.
Au servit domni cu manusi albe si au cantat doamne in rochii negre.
Au ras prieteni vechi si noi.
M-au purtat pe melodii brate puternice si m-au sarutat buze fierbinti. Mi-a zambit un chip atat de drag.
Multumesc, casa de piatra!