marți, 4 august 2009

Il se passe ici aussi

De cativa ani sunt un client relativ fidel al magazinelor si cabinetelor de optica. Banal pentru un lucrator de birou cu ochii zilnic tintiti ore in sir la un monitor si pixelii lui. Este o industrie care a capatat amploare cred, odata cu extinderea joburilor birocratice, asa cum aceste joburi au creat o piata de desfacere deosebit de profitabila pentru producatorii de birotica si papetarie, nemaivorbind de producatorii si distribuitorii de software si hardware.
Toata lumea produce pentru neproducatori. De fapt ce este un job de birou? O activitate care, de celele mai multe ori recepteaza, prelucreaza, si produce ... "hartii". Noroc ca a fost inventat trend-ul reciclarii. Incepusem sa ma tem ca nu vom mai vedea copacii de atatea uscaturi de hartii...
Revenind la optica si la fidelitatea fata de aceasta industrie...
In urma cu cateva luni, mai exact cand a inceput soarele nu doar sa imi inveseleasca din nou exitenta ci si sa imi oboseasca ochii, am inceput sa ma gandesc cum sa fac, sa vad la fel de clar fara sa-mi aseman chipul cu al unui asiatic. Asa ca m-am trezit in acelasi magazin-cabinet unde imi comandasem vechea pereche de ochelari. In mai putin de 4 probe si 20 de minute am iesit cu ceva mai putini bani in cont si o comanda.
M-a incantat atat estetic cat si practic alegerea mea, si recunosc ca zilnic, perechea noua de ochelari m-a insotit in periplurile mele insorite.
Bucuria e la inceput insa se estompeaza pe masura ce lucrurile noi devin mai putin noi ci mai degraba obisnuite... Ba mai mult, s-a estompat drastic intr-o zi, cand am observat ca elementul estetic incepea sa sufere o dramatica modificare. Nici o drama, mi-am spus si am incercat sa ma concentrez pe latura functionala si practica... asa ca m-am prefacut ca noua- devenita vechea si uzata pereche de ochelari este la fel ca la inceput.

Azi, am oferit un zambet nemodificat si sincer amabilei doamne care ma ajutase in alegerea mea optica si estetica; am salutat-o si in treacat i-am multumit din nou pentru alegerea fericita de a ii asculta sfaturile. Fara a ma plange, intre elogiile aduse simpaticului obiect, am mentionat inconvenientul estetic. Chipul i s-a incruntat usor... iar eu am zambit iar, explicand cat de insignifiant era acel detaliu fata confortul si utilitatea oferite.

Zambesc si acum, privind un alt monitor pixelat dupa perechea mea noua de ochelari, asezata confortabil si trimufator pe nas, fara a aduce vreo atingere contului bancar. Pentru ca azi au triumfat intelegerea, amabilitatea, simplitatea, calitatea serviciilor, corectitudinea, etica si estetica.

Se intampla si aici sa rezolvi probleme minore, in mod simplu si eficient, fara rugaminti sau atentii.
Si asta, ma bucura chiar daca pana la urma, a fost vorba doar de o minora problema estetica a unei banale perechi de ochelari cu lentile heliomate.