Reclamatie de la Bucuresti

Constanta. 11 februarie 2013  Oficiul postal nr. X.

Un diriginte de posta provinciala si mica, plictisit, respirand greu din cauza kilogramelor in plus pe care le cara de prea mult timp dupa el si care au deformat scaunul sau “directorial”.

Citeste, semneaza, citeste, repartizeaza, semneaza si se mai uita din cand in cand la ceas in speranta ca va indica ora sfarsitului de program.

Deodata ceva il face sa i se incrunte privirea deasupra ochelarilor de citit nestersi de prea mult timp.

“Pfuai! Reclamatie!Si nu de oriunde. De la Capitala.”

“Stimate domnule diriginte…. Va facem cunoscut pe aceasta cale ca beneficiarul unui abonament al publicatiei pe care cu cinste o conducem si o aducem la lumina ochilor cititorilor nostri, nu primeste numerele publicatiei. Redam adrisantul si locatia unde nu se regaseste publicatia. Reclamam serviciul defectuos al Companiei Nationale  -in speta Oficiul Postal pe care cu onoare il conduceti si va rugam sa dispuneti in consecinta si  sa ne comunicati modalitatea de rezolvare a incidentului sezizat…..Cu stima, conducerea publicatiei. Data.semnatura”

Nervos. Pune o mana pe receptor, formeaza un interior scurt si isi sterge ochelarii cu cealalta mana. “Cine este factorul postal pentru zona 2 a oficiului nostru? Sa vina la mine urgent!”

Timid, doamna postarita ciocane la usa sefului. Isi mai aseaza un pliu la fusta si isi trece mana prin par ca un ultim retus. Intra temator. Se aseaza pe scaunul din fata sefului. Citeste reclamatia tinand-o cu mainile din ce in ce mai tremurande si umede de la emotie si neliniste.

In zona ei de acoperire pentru distribuirea corespondentei are un singur abonat al publicatiei respective. Stie cum il cheama si a mai servit chiar si cafea uneori acolo. Isi stie cam toti destinatarii pe nume. Stie daca au sau nu copii, daca sunt sau nu vaduvi, daca sunt sau nu pensionari ori someri, daca au sau nu animale de companie… daca fac sau nu o cafea pe gustul ei. Isi aminteste exact ca ieri a dus-o personal, pe ea, pe publicatie la destinatar. I s-a parut un pic ciudat ca erau mai multe pachete, insa a crezut ca e un supliment. Nu a mai citit ce scria pe biletelul cu adresa din interiorul foliei protectoare in care era impachetata publicatia.

Dar surpriza! In zona ei aparuse un al doilea abonat, iar publicatia avea un nume in plus. Nu a fost atenta si va fi penalizata pentru neatentie. I se facuse reclamatie de la Bucuresti!

Asta o putea costa avertisment, reducerea remuneratiei si in cazuri mai grave chiar concedierea.

                                                            *

Constanta.Apartament de bloc. Etajul patru/patru. O doamna vorbeste la telefonul mobil cu fiica ei.

“Nu, nu am primit-o. Trebuia si saptamana trecuta sa o primesc? Or fi luat-o copii needucati de la cutia postala. Ce lume! Sa furi corespondenta vecinilor de bloc! Asta este!Asta e lumea in care traim! Unde o sa ajungem?”

 

                                                            *

Birou de multinationala. Sediul central. Bucuresti. O tanara redacteaza un e-mail.

“Va informez cu acest prilej ca publicatia a carei contravaloare am achitat-o prin ordin de plata, nu este receptionata de catre destinatar. Rog a se identifica problemele in vederea rezolvarii situatiei. Cu stima!”

Primeste raspunsul a doua zi in acelasi ton politicos:

“Va informam ca am reclamat CN Postei sesizarea. Intre timp vom comunica de la sediul redactiei numerele editate pana in prezent catre destinatar. Va multumim”

Raspunde:

“Multumesc pentru promptitudine. Sper sa se remedieze deficientele si sa reinnoiesc abonamentul la finalul perioadei deja contractate. Va multumesc”

                                                             *

Constanta. Acelasi apartament 4/4. Doamna postarita suna la usa. Isi cere scuze. Raspunde doamna care vorbise cu fiica ei in urma cu o zi. Fiica ei, cea care transmisese e-mailul de la compania multinationala.

Doamna postarita explica precipitat situatia. Mai cere odata scuze pentru eroarea de a distribui publicatia altei persoane, singurei persoane abonate din zona ei la publicatia respectiva. Incepe sa planga de emotie si roaga doamna destinatar sa o ierte. O roaga sa intervina la fiica ei de la Bucuresti si sa retraga reclamatia. Ca are si ea o familie, si nu mai are prea multi ani pana la pensie, ca are un venit mic dar sigur pana la urma si mai greseste omul, ca e om si a adus pana si revistele furnizate eronat. Le-a cerut de la celalalt abonat, care usor mirat ca le primise, le-a restituit, e drept despachetate dar intacte. Promite ca nu va mai face greseala. Ca acum stie ca are doi abonati ai aceleiasi publicatii, care de fapt acum a inteles si ea – erau doua publicatii diferite cu nume atat de asemenatoare si apartinand aceluiasi trust de presa, dar cine le mai stie numele cand sunt atatea!Si apoi, cum sa se gandeasca, primul abonat al publicatiei X era femeie, asa ca i s-a parut normal sa primeasca si “suplimentul” publicatiei – “X- pentru femei”. Se inselase amarnic.

Doamana destinatar multumeste, primeste revistele, si incearca sa o linisteasca pe doamna postarita.

                                                            *

“Deci le-ai primit? Toate numerele? Erau desfacute? Scrie numele tau pe ele?Incredibil!

Nu am facut eu reclamatie mama! Cei de la revista. Le-am dat eu e-mail. Asa au spus? Ca au primit sesizare de la Bucuresti? Si? Plangea? Biata femeie? Pai de ce nu era si ea atenta? Nu trebuia decat sa citeasca destinatarul.Asta e treaba dumneaei pana la urma. Asta face un factor postal: citeste, sorteaza, comunica corespondenta destinatarilor din aria sa. In regula, incerc sa “retrag” sesizarea sa le spun ca s-a rezolvat. Atentie insa: vei mai primi de saptamana viitoare inca una. Te-am mai abonat la o revista. Alt trust.Sa ne intelegem. Daca nu, alta reclamatie!”

                                                            *

Cam asa imi imaginez sa se fi petrecut lucrurile cu o publicatie saptamanala, la care am abonat-o pe mama din biroul meu de multinationala. Dorinta mea de a-i face o bucurie de o zi pe saptamana, devenita o drama pentru unii si poate o poveste usor amuzanta pentru altii.

Iata cum o intentie buna pana la urma a produs neplaceri unor persoane -cel putin doua, daca nu si mai multe.

Caci, atunci cand primesti o reclamatie tocmai de la Bucuresti, nu e de joaca. E de la capitala si cu astia din capitala nu te joci… ca una doua ti-au facut reclamatie si ti se taie din salariu.